MD-2012, mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr.129

  secretariat@fscre.md       (022)26-65-76

De - adminfscre

În care cazuri angajatorul are dreptul să refuze concediul de odihnă anual?

Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat pentru toți salariații și nu poate fi obiectul unei cesiuni, renunțări sau limitări.
Codul muncii, prin art.118. alin.3 stabilește că, în cazuri excepţionale, dacă acordarea integrală a concediului de odihnă anual salariatului în anul de muncă curent poate să se răsfrângă negativ asupra bunei funcţionări a unităţii o parte din concediu, cu consimțământul scris al salariatului şi cu acordul scris al reprezentanţilor salariaţilor, poate fi amânată pentru anul de muncă următor. Angajatorul va emite dispoziție (ordin, hotărâre) de amânare a concediului salariatului și va indica cauzele argumentate cu raționamente economice, tehnice, de producere, organizatorice, de resurse umane.
În asemenea cazuri, în anul de muncă curent, salariatului i se vor acorda cel puțin 14 zile calendaristice din contul concediului de odihnă anual, partea rămasă fiindu-i acordată până la sfârșitul anului următor (art. 118 alin.3 CM).Respectiv, salariatul, în anul următor va beneficia de două concedii, care pot fi cumulate, sau în baza cererii salariatului divizate în părți.
Acordarea celor 14 zile calendaristice din concediul de odihnă anual, este și condiția pentru beneficierea de ajutorului material pentru întremarea sănătății, stabilit prin art.4 alin.1 Capitolul VI al Convenției colective nivel ramural.
Este interzisă neacordarea concediului de odihnă anual timp de 2 ani consecutivi, precum şi neacordarea anuală a concediului de odihnă salariaţilor în vârstă de până la 18 ani şi salariaţilor care au dreptul la concediu suplimentar în legătură cu munca în condiţii vătămătoare (art. 118 alin.4 CM). Perioada de “2 ani consecutivi” se referă nu la ani calendaristici, ci la perioada în care salariatul are dreptul la concediu, calculată din ziua angajării.
Nu se admite înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit printr-o compensaţie în bani, cu excepţia cazurilor de încetare a contractului individual de muncă al salariatului care nu şi-a folosit concediul (art. 118 alin.5 CM).