Salariatul doreşte să presteze munca şi la un alt angajator, cumulând-o cu munca sa de baza. In acest caz, este necesar consimțământul angajatorului la care s-a stabilit funcţia de bază?

Norma cuprinsă în art. 267 alin. (4) CM stabileşte expres că pentru încheierea contractului individual de munca (CIM) prin cumul nu se cere consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază.

Însă pentru prestarea corectă de către salariatul de bază a muncii prin cumul la o altă unitate este necesar ca părţile con­tractante (cumulardul şi angajatorul) să respecte rigorile legale din art. 267, 269 – 272 CM ce prevăd, următoarele:

• munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui CIM distinct;
• CIM prin cumul poate fi încheiat cu unul sau mai mulţi an­gajatori, dacă aceasta nu contravine legislaţiei în vigoare;
• munca prin cumul poate fi prestată atât în cadrul aceleiaşi unităţi, cât şi în alte unităţi;
• în CIM se va indica, în mod obligatoriu, că munca respecti­vă se prestează prin cumul;
• salariaţii angajaţi prin cumul beneficiază de aceleași drep­turi şi garanţii ca şi ceilalţi salariaţi din unitatea respectivă;
• angajatorii, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, pot prevedea anumite restricţii la prestarea muncii prin cumul numai pentru salariaţii cu anumite profesii, specialităţi şi func­ţii, cu condiţii şi regim de muncă deosebite, a căror muncă prin cumul ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea proce­sului de producţie;
• persoana care se angajează prin cumul la o altă unitate este obligată să prezinte angajatorului buletinul de identitate sau un alt act de identitate;
• la angajarea prin cumul într-o funcţie sau profesie care necesită cunoştinţe speciale, angajatorul are dreptul să solici­te de la persoana respectivă prezentarea diplomei sau a altui document ce atestă studiile ori pregătirea profesională, iar la angajarea la lucrări cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/ sau periculoase – şi a certificatului medical;
• durata concretă a timpului de muncă şi a timpului de odih­nă la locul de muncă prin cumul se stabileşte în CIM, ţinându-se cont de prevederile CM (titlul IV) şi ale altor acte normative;
• salariaţii care prestează muncă prin cumul beneficiază de un concediu de odihnă anual (CA), plătit conform funcţiei sau specialităţii cumulate, care se acordă concomitent cu CA de la locul de muncă de bază;
• CA pentru munca prin cumul se acordă conform duratei stabilite pentru funcţia sau specialitatea respectivă la unitate, indiferent de durata CA la locul de muncă de bază. Salariatul beneficiază de un concediu suplimentar neplătit în cazul în care durata CA la locul de muncă prin cumul şi la locul de muncă de bază diferă;
• plata indemnizaţiei de concediu sau a compensaţiei pen­tru CA nefolosit se efectuează pornindu-se de la salariul mediu pentru funcţia sau specialitatea cumulată, determinat în modul stabilit de Guvern (mai exact, calculat în baza Hotărârii Gu­vernului nr. 426/2004).