MD-2012, mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr.129

  secretariat@fscre.md       (022)26-65-76

De - adminfscre

Clauza de neconcurență în contractul de muncă: drepturi și obligații

După trei luni de la angajarea mea în serviciu, angajatorul propune insistent să includă în contractul individual de muncă o clauza specifică de neconcurență, prin care să fiu obligat ca, după încetarea contractului individual de muncă, să nu prestez o asemenea activitate la o altă întreprindere. Vă rog să ne spuneți ce reprezintă clauza de neconcurență și care sunt drepturile și obligațiile mele în această situație? În ce cazuri salariatul poate refuza sau înceta clauza de neconcurență?

Cu referire la clauze specifice ale contractului individual de muncă, art. 51 alin. (1) din Codul muncii stabilește că, în afara clauzelor generale prevăzute la art.49, părțile pot negocia și include în contractul individual de muncă clauze specifice (inclusiv clauza de neconcurență), care nu contravin legislației în vigoare.

Este necesar de precizat că clauzele specifice pot fi negociate de părți nu numai la momentul încheierii contractului individual de muncă, ci și ulterior, adică și după angajarea în serviciu.

 Astfel, potrivit prevederilor art.53 prim din Codul muncii (introdus prin Legea nr. 243 din 28.07.2022), părțile pot negocia o clauză de neconcurență, prin care salariatul se obligă ca după încetarea contractului individual de muncă să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, pe perioada negociată de părți, dar nu mai mult de un an. Așadar, o clauză de neconcurență a contractului individual de muncă poate fi stabilită numai prin negocierea între părți.

De precizat este și faptul că dispoziția normei prenotate nu specifică forma prestării activității (adică în bază de contract individual de muncă sau de contract civil etc.), care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său. Pe parcursul perioadei stabilite pentru clauza de neconcurență, angajatorul îi achită salariatului o indemnizație lunară, a cărei mărime va fi negociată de salariat și angajator, dar care nu va fi mai mică de 50% din salariul mediu lunar al salariatului.