Cum se aplică corect prevederile legislației muncii, conform cărora durata maximă a timpului de muncă a salariaților nu poate depăși 48 de ore pe săptămână?

Conform art.104 alin.5¹ din Codul Muncii (CM) durata maximă a timpului de muncă a salariaților nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele de muncă suplimentară. Ca excepţie, durata timpului de muncă ce include şi orele dc muncă suplimentară, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână cu condiţia ca media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

Astfel din conţinutul prevederilor legale se prezumă că:

• în caz de prestare în cadrul entităţii a muncilor suplimentare conform cerințelor imperative ale art.104 CM (aceste munci supraprogram constituind în fond o abatere de la intervalul normal al timpului de lucru) – durata maximă a timpului sumar de muncă a respectivilor salariaţi (implicați legitim în prestarea munci­lor suplimentare), de regulă, nu poate depăşi în total plafonul de 48 de ore pe parcursul săptămânii lucrătoare (incluzând în această limită avansată orele de muncă suplimentară);
• totodată durata timpului de muncă, ce include şi orele de muncă suplimentară (prestată conform cerinţelor imperative ale art. 104 CM), poate fi prelungită de angajator, ca excepţie, peste 48 de ore pe parcursul unor săptămâni lucrătoare (de ex, până la 60 de ore), cu condiţia că media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână (adică media orelor lucrate sumar în limitele duratei normale al timpului de muncă plus a celor supraprogram pe parcursul acestor 4 luni – oricum nu trebuie să depăşească plafonul maxim admis de 48 de ore săptămânal);
• dacă în cadrul entităţii (sau a subdiviziunilor ei structurale ori la unele locuri de muncă) nu se prestează munci suplimentare conform cerinţelor art. 104 CM (nu există necesitatea obiectivă pentru prestarea acestora), atunci evident, nu există temeiuri juridice pentru aplicarea duratei maxime a timpului de muncă pentru salariaţii vizaţi, de până la 48 de ore pe parcursul săptămânii lucrătoa­re (din care o parte din ele revine orelor de muncă suplimentară); respectivii salariaţi (neantrenaţi în prestarea muncilor suplimentare) vor activa conform art. 95 alin.2 CM în condiţiile duratei normale a timpului de muncă ce nu poale depăşi 40 de ore pe săptămână.

Pentru aplicarea corecta a prevederilor legale explicate mai sus este necesar ca angajatorul să respecte concomitent cerinţele art. 104 alin.5 din CM ce stabilesc că la solicitarea angajatorului, salariații pot presta munca în afara orelor de program în limita doar a 240 de ore într-un an calendaristic (ceia ce constituie în medie câte 20 de ore pe lună: 240:12= 20). Totodată e important de precizat că legislaţia muncii (art.l04 CM etc.) nu reglementează posibilitatea prestării muncilor în afara orelor de program (muncilor suplimentare) la solicitarea/iniţiativa salariaţilor (salariatului).

Este relevant de remarcat că noile prevederi ale art.104 alin.5 CM explicate detaliat anterior, derivă din conţinutul normei art.6 lit.b al Directivei Uniunii Europene (a cărui candidat este ţara noastră) din 04.11.2002 „Privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru”, conform căreia în funcţie de necesităţile de protecţie a sănătăţii şi securității lucrătorilor timpul mediu de lucru pentru fiecare perioadă de şapte zile, inclusiv orele suplimentare, nu trebuie să depăşească 48 de ore.

Totodată se cere de menţionat că norma art. 104 alin.5 din CM contravine altor cerinţe legale, existente la acest subiect, stabilite de:

• art. 43 alin.3 din Constituţia RM, ce stabilește că durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore;
• art.l din Convenţia OIM nr.47 cu privire la reducerea timpului de lucru până la 40 de ore pe săptămână, la care RM este parte (ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1330/1997) ce garantează săptămâna lucrătoare de patruzeci de ore, aplicată astfel încât să nu reducă nivelul de trai;
• art.95 alin. 2 CM ce prevede că durata normală a timpului de muncă al salariaţilor nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână;
• art.l din Convenţia colectivă (nivel naţional) nr. 2/2004  ”Timpul de mun­că şi timpul de odihnă ”                  conform căruia durata normală a timpului de muncă este de 40 de ore pe săptămână, etc.