În cazul în care persoana are stabilit regim de muncă în schimburi de 12 ore și pe parcursul lunii a avut 15 schimburi și a lucrat 192 de ore dintre care 64 de ore sunt ore de noapte, având în vedere că balanța timpului de munca pentru luna respectivă este de 176 de ore. Câte din orele lucrate conform exemplului de mai sus sunt considerate în conformitate cu legislația muncă suplimentară precum și care este modalitatea de determinare a numărului de ore de muncă suplimentară? Câte din orele de muncă suplimentară din exemplul de mai sus sunt retribuite in conformitate cu art. 157 alin.(1) din Codul Muncii ca și primele două ore de muncă suplimentară și câte ca și ore următoare de muncă suplimentară și care este modalitatea de calcul?

·  Însăși schimbul de muncă cu durata de 12 ore, conform prevederilor art.100 al Codului muncii al RM, poate fi instituit doar pentru anumite genuri de activitate, în condițiile în care acest gen este agreat (prevăzut), prin anexa la Convenţia colectivă de nivel naţional, nr. 2 din 9 iulie 2004, sau suplimentar, prin convenție colectivă la nivel de ramură sau teritoriu.

·  Pentru a determina existența sau lipsa muncii suplimentare, în situația indicată de Dvs., coroborat cu regimul de muncă în schimburi, este necesară identificarea tipului de evidență a timpului de muncă, deoarece, în condițiile evidenței globale a timpului de muncă (aparent, aplicabil cazului), durata timpului de muncă acumulată, nu în mod obligatoriu va duce la apariția categoriei muncii suplimentare, or, prin prisma prevederilor art. 99 al Codului muncii al RM, în mediu, orele care sunt mai multe într-o anumită perioadă, se vor compensa cu ore de muncă mai puține în alte perioade de timp, dar în cadrul aceleiași perioade de evidență.

·  Concomitent, pentru a cataloga situația ca muncă suplimentară, urmează a fi respectate prevederile art.104 al Codului muncii al RM, printre care și existența ordinului de atragere la muncă suplimentară etc., pentru a delimita și de munca prin cumul, care, eventual, la fel poate apărea, în condițiile perfectării corespunzătoare, pentru a acoperi orele de muncă ce exced durata normală (redusă, parțială) a timpului de muncă stabilit, și pentru a asigura un venit suplimentar salariatului.