FAQ Category: Întrebări RO

Conform art.119 (1) din Codul muncii, în caz de suspendare (art. 76 lit.e) și m),art. 77 lit. d) și e) și art. 78 alin. (1) lit.a) și d)) sau de încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite. Potrivit Codului muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar atunci când salariații nu mai au cum să beneficieze efectiv de acest drept, adică la încetarea contractului individual de muncă.

Compensația pentru concediul nefolosit se calculează analogic îndemnizației de concediu – în baza salariului mediu din ultimele trei sau nouă luni premergătoare suspendării sau încetării contractului individual de muncă, în baza Hotărîrii Guvernului privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu nr. 426 din 26.04.2004. Astfel, compensația pentru concediile nefolosite va fi egală cu salariul mediu pe o zi calendaristică, calculate în corespundere cu prevederile punctelor 8, 9 și 10 din Modul de calculare menționat, înmulțit cu numărul zilelor de concedii nefolosite, exprimate în zile calendaristice.

Mai mult că nu. Acordarea concediului de odihnă anual plătit constituie o garanție pentru toți salariații. Legislația prevede anumite garanții juridice referitoare la modalitatea de acordare a acestor condiții. De exemplu, art.115 din Codul muncii dispune cine are dreptul la concediul de odihnă pentru primul an de muncă după expirarea a șase luni de muncă la unitatea respectivă, înainte de expirarea a șase luni de lucru la unitate, în caz de transferare la o altă unitate și altele.

Acordarea concediilor de odihnă anuale pentru anul următor, potrivit art. 116 din Codul muncii, se face conform unei programări elaborate de către angajator, de comun accord cu reprezentanții salariaților, cu cel puțin două săptămîni înainte de sfîrșitul fiecărui an calendaristic.

Este important de menționat că la programarea concediilor de odihnă anuale, potrivit normei legale sus-menționate, urmează să se țină cont atât de dorința salariaților, cât și de necesitatea asigurării bunei funcționări a unității. Programarea concediilor de odihnă anuale este obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariat. Prin urmare, reglementările legale referitoare la acordarea concediilor de odihnă nu lasă loc pentru cazurile în care angajatorul ar putea să silească salariații să plece toți odată, concomitant în concediul de odihnă, dacă în programarea concediilor nu este prevăzută o asemenea situație.

Salariatul vinovat de cauzarea angajatorului a unui prejudiciu material poate repara benevol, integral sau parțial, cu anumite condiții și anume:

Potrivit art.343, (alin.2) din Codul muncii, se permite repararea prejudiciului material cu achitarea în rate dacă salariatul și angajatorul au ajuns la un acord în acest sens. În acest caz, salariatul prezintă angajatorului un angajament scris privind repararea benevolă a prejudiciului, cu indicarea termenelor concrete de achitare. Dacă salariatul care și-a asumat acest angajament a încetat raporturile de muncă cu angajatorul, datoria neachitată se restituie în modul stabilit de legislația în vigoare, adică prin instanța de judecată.

Angajatorul printr-un ordin (dispoziție, decizie, hotărîre) reține de la salariatul vinovat suma prejudiciului material care nu depășește salariul mediu lunar. Acest ordin trebuie să fie emis în termen de cel mult o lună din ziua stabilirii mărimii prejudiciului.

Dacă suma prejudiciului material ce urmează a fi reținută de la salariat depășește salariul mediu lunar sau dacă a fost omis termenul menționat (cel mult o lună), reținerea se efectuează conform hotărîrii (deciziei) instanței de judecată (alin.2 art.344 din Codul muncii).

Cu referire la ajutorul material oferit de întreprinderi și instituții. Ajutorul material este o sumă bă­nească sau naturală, acordată de către angajator angajatului sau fostului angajat în conformita­te cu unele acte legislative sau în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă.

În baza art. 1651 din Codul muncii, angajatorul este în drept să acorde anual salariaților ajutor material, în baza cererii lui scrise, în orice timp al anului ori suplimentar la indemnizația de concediu.

Ajutorului material se acordă în conformitate cu prevederile ac­tului normativ ce stabilește plata acestuia sau prevederile contrac­tului colectiv de muncă și ale Re­gulamentului de stabilire și plată a acestuia (în mărimea unui salariu mediu lunar, calculat ţinându-se cont de sporuri și suplimente, a unui salariu al funcției sau a unui salariu lunar de bază).

În conformitate cu prevederile art. 9 al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017, nr. 286 din 16.12.2016 (anexa 5), din ajuto­rul material, în expresie bănească sau naturală, acordat pe parcursul anului de către angajator angajatu­lui sau fostului angajat la locul de muncă de bază, a cărui mărime nu depășește un salariu mediu lunar pe economie prognozat și aprobat anual de Guvern, nu se calculează contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii.

În conformitate cu anexa 3 la Legea 1593 din 26.12.2002, din ajutorul material nu se calculează primele de asigurare obligatorie de asistență medicală stabilite în formă de contribuție procentua­lă, în expresie bănească sau na­turală, acordat de către angajator angajaților sau fostului angajat la locul de muncă de bază.

Astfel spus, din ajutoarele ma­teriale acordate pe parcursul anu­lui de către angajator angajatului sau fostului angajat la locul d emuncă de bază, a cărui mărime nu depășește un salariu mediu lunar pe economie prognozat și aprobat anual de Guvern (pentru anul 2017 – 5600 lei), nu se calculează contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii și prime de asigurare obligatorie de asistență medicală.

În ceea ce privește impozitul pe venit, în conformitate cu Codul fiscal art. 18 lit. c), facilitățile acordate de patron (în cazul dat – ajutorul material), reprezintă surse de venit impozabile.

Din ajutorul material acordat de organizațiile sindicale și patronale, conform regulamentelor lor, nu se calculează impozitul pe venit, precum și contribuții de asigurări sociale de stat și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală.

Cu referire la ajutorul material din alte surse acordate de stat. Fondul republican și fondurile locale de susținere socială a populației acordă cetățenilor ajutor material pentru susținerea materială a persoanelor socialmente vulnerabile. Ajutorul material din aceste se acordă pentru procurarea produselor alimentare (inclusiv a produselor alimentare speciale), a mărfurilor industriale de primă necesitate, a medicamentelor, articolelor protetico-ortopedice și pentru achitarea parțială a serviciilor medicale sau a costului poliței de asigurare medicală obligatorie, pentru compensarea cheltuielilor substanțiale cauzate de diferite situații excepționale.

În baza Hotărîrii Guvernului nr.1083 din anul 2000 privind distribuirea ajutorului material din mijloacele Fondului republican și ale fondurilor locale de susținere socială a populației, au dreptul la obținerea ajutorului material persoanelor socialmente vulnerabile din rîndul pensionarilor ( prioritar invalizii, persoanele singure și în etate), alte persoane inapte de muncă și familiile cu copii.

Dreptul la obținerea ajutorului material îl au și alte persoane socialmente vulnerabile în cazurile de îmbolnăvire gravă sau aflate în situații excepționale (calamități naturale, dezastre, avarii, conflicte armate, catastrofe ecologice, incendii, epidemii, accidente, deces al rudelor peste hotarele țării etc.), pe care nu le pot depăși de sine stătător.

1. În corespundere cu prevederile art.2 al Hotărîrii Parlamentului nr.433 din 26 decembrie 1990 “Cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare și la zilele de odihnă în Republica Moldova” (în continuare – Hotărîrea Parlamentului nr.433/1990) data de 1 iunie – Ziua Ocrotirii Copilului este declarată zi de odihnă.

2. Conform art.111 alin.(1) din CM data de 1 iunie – Ziua Ocrotirii Copilului nu este declarată zi de sărbătoare nelucrătoare. De remarcat că în conformitate cu cerințele art.4 din CM raporturile de muncă sînt reglementate de actele legislative și normative de muncă în vigoare, inclusive de normele CM și ale Hotărîrilor parlamentului.

3. Astfel, din cuprinsul prevederilor legale precitate se constată că potrivit Hotărîrii Parlamentului nr.433/1990 data de I iunie – Ziua Ocrotirii Copilului este declarată zi de odihnă, iar conform art.111 alin.(1) CM – respectiva dată nu este declarată zi de sărbătoare nelucrătoare.

4. La rîndul său, art.113 alin.(1) CM statornicește că tuturor salariaților li se acordă anual un concediu de odihnă plătit (în continuare – COAP), cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepția zilelor de sărbătoare nelucrătoare.

5. După cum se observă, la zilele de sărbătoare nelucrătoare ce nu se includ în durata COAP – se referă doar la zilele specificate expres în art.111alin. (1 lit.a)-j) CM, din cercul cărora data de 1 iunie – Ziua Ocrotirii Copilului nu face parte.

6. Totodată dispozițiile pct.15 din Modul de calculare a salariului mediu, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.426 din 26 aprilie 2004 (în continuare – MCSM) stipulează că prezentul MCSM se aplică și la calcularea salariului mediu pentru plata îndemnizației de concediu.

7. Astfel, conform pct.10 subpct.2) din MCSM salariul mediu pe o zi calendaristică se calculează prin înmulțirea salariului mediu pe o zi lucrătoare, calculat conform pct.10 subpct.1) din MCSM, cu coeficientul egal cu raportul dintre numărul de zile lucrătoare din perioada de decontare, conform calendarului săptămînii de lucru stabilit la întreprindere și numărul de zile calendaristice din aceeași perioadă, cu excepția zilelor de sărbătoare nelucrătoare menționate la art.111 din CM.

8. Din sinteza dispozițiilor legale invocate și explicate supra se rezumă că:

în durata COAP nu se includ doar zilele de sărbătoare nelucrătoare specificate expres în art.111 alin.(1) lit.a)-j) CM din cercul cărora data de 1 iunie – Ziua Ocrotirii Copilului nu face parte;
la calcularea salariului mediu pentru plata îndemnizației de concediu – nu se includ doar zilele de sărbătoare nelucrătoare specificate expres în art.111 alin.(1) lit.a)-j) CM;
zilele de odihnă, inclusiv Ziua Ocrotirii Copilului, nu fac parte juridic din numărul zilelor de sărbătoare nelucrătoare conform art.111 alin.(1) lit.a)-j) CM (care nu se includ în durata COAP și nu se plătesc);
deoarece data de 1 iunie 2017 – Ziua Ocrotirii Copilului nu face parte din numărul zilelor de sărbătoare nelucrătoare conform art.111 alin.(1) lit.a) – j) CM (care nu se includ în durata COAP și nu se plătesc), rezultă logic că respectiva dată – 1 iunie – nu poate fi exclusă din perioada COAP, ea fiind așa sau altfel echivalată și plătită potirvit MCSM de rind cu celelalte zile calendaristice ce fac parte integrantă din durata COAP.

Ultimele modificări la Legea sindicatelor nu dispun careva obligații de înregistrare a organizațiilor sindicale primare. Cu alte cuvinte, nici un sindicat, inclusiv nou-creat, nu poate fi impus să se înregistreze potrivit art.10 din Legea sindicatelor (în redacția legii nr.188/2016).

Întroducerea ultimelor modificări la legea sindicatelor a fost condiționată de recomandările Comitetului de experți al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în scopul aducerii legislației naționale (ce ține de înregistrarea sindicatelor) în concordanță cu Convenția OIM nr.87/1948 privind libertatea asocierii și protecția dreptului la organizație (ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.593-XIV din 26.09.1995).

Potrivit Comitetului pentru Libertate Sindicală al Consiliului de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii (Culegerea de decizii și principii, p.260, ediția a patra), procedura de înregistrare constă într-o simplă formalitate și condițiile de înregistrare nu trebuie să facă înregistrarea obligatorie a sindicatelor.

Drept urmare a modificărilor întroduse la legea sindicatelor, sindicatele, inclusiv organizațiile sindicale primare nou-constituite (adică constituite după intrarea modificărilor respective în vigoare la 16 decembrie 2016) nu sunt obligate să se înregistreze la Ministerul Justiției. Cu alte cuvinte, organizațiile sindicale primare, constituie în condițiile legii, au suport legal pentru activitatea lor, inclusiv pentru a iniția și purta negocieri colective fără a se înregistra la Ministerul Justiției. Or, neînregistrarea sindicatului, inclusiv a organizației sindicale primare, la Ministerul Justiției, nu poate servi drept motiv pentru angajator sau pentru o altă persoană sau autoritate publică de a nu recunoaște efectul juridic al activității sindicatului respectiv. În caz contrar, aceasta ar putea să conducă la încălcarea drepturilor sindicatelor, prevăzute atît de legislația națională, cît și de cea internațională în materia sindicală.