MD-2012, mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr.129

  secretariat@fscre.md       (022)26-65-76

De - adminfscre

Cum se calculează stagiul de cotizare la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă? Cum se include în stagiul de cotizare munca prestată în alte țări?

În conformitate cu prevederile Legii nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii și Hotărîrii Guvernului nr. 165/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare
a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, realizarea stagiului de cotizare reprezintă o condiție necesară în vederea stabilirii pensiei pentru limită de vârstă, a pensiei anticipate pentru limită de vârstă, a pensiei de dizabilitate și a pensiei de urmaș.

Stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei include perioade contributive şi perioade necontributive.

Perioadele contributive includ activitățile la desfășurarea cărora persoana este supusă asigurărilor sociale.

Perioadele necontributive se consideră perioadele în care persoana nu este supusă asigurărilor sociale, dar, în temeiul legii, se includ în stagiul de cotizare.

În stagiul de cotizare se includ perioadele de activitate pe bază de contract individual de muncă sau activitate de muncă individuală, perioada activității în propriile gospodării țărănești (de fermier) membrilor acestora, indiferent de caracterul şi durata activității, cu condiția achitării contribuțiilor de asigurări sociale pentru aceste perioade.

Perioadele  necontributive ale asiguratului asimilate stagiului de cotizare sânt:

1) perioada de îndeplinire a serviciului militar în termen sau cu termen redus;

2) perioada de îndeplinire a serviciului militar prin contract sau a altui serviciu asimilat acestuia, dacă nu este posibilă stabilirea pensiei în condițiile Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544/1993;

3) perioada de îngrijire a unui copil până la vârsta de 3 ani de către unul din părinți sau de către tutore în caz de deces al ambilor părinți;

4) perioada în care asiguratul a beneficiat de îndemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, de ajutor de șomaj, de alocație pentru integrare sau reintegrare profesională;

5) perioada de îngrijire a unui copil cu dizabilitate severă sub vârsta de 18 ani de către unul dintre părinți, tutore, curator până la angajarea în funcția de asistent personal, inclusiv:

  • de la 1 ianuarie 1999 pînă la 1 ianuarie 2008 – perioada de îngrijire a unui copil invalid cu gradul de severitate I (întîi) pînă la vîrsta de 16 ani;
  • de la 1 ianuarie 2008 pînă la 1 ianuarie 2013 – perioada de îngrijire a unui copil invalid cu gradul de severitate I  (întîi) pînă la vîrsta de 18 ani;
  • de la 1 ianuarie 2013 – perioada de îngrijire a unui copil cu dizabilitate severă sub vîrsta de 18 ani;

6) perioada de rezidențiat (internatura și secundariatul clinic) în învățământul postuniversitar obligatoriu;

7) perioadele de activitate necontributive în funcția de judecător și procuror de pînă la 31 decembrie 2005;

 8) perioadele, pînă la 1 ianuarie 1999:

  • activitatea în calitate de membru de colhoz, indiferent de caracterul şi de durata programului de muncă. La calcularea vechimii în muncă în colhoz din perioada posterioară anului 1965, în cazul în care membrul de colhoz, nemotivat, nu a îndeplinit minimul stabilit, se ia în calcul perioada de prestare efectivă a activităţii;
  • activitatea de creaţie a membrilor uniunilor de creaţie confirmată de către secretariatele consiliilor de administraţie ale uniunilor respective;
  • activitatea în calitate de slujitor şi lucrător al cultelor, începînd cu 1 aprilie 1992;
  • îngrijirea unui invalid de gradul I, a unui copil invalid sub vîrsta de 16 ani sau a unei persoane care a depășit vîrsta de 75 de ani;
  • studiul în instituţiile de învăţămînt superior de zi;
  • participarea la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova în perioada 2 martie – 13 august 1992, care se include în stagiul de cotizare în mărime triplă.

 Perioadele asimilate stagiului de cotizare prevăzute la punctul 1), 4), 6), 8) nu pot însuma în total mai mult de 8 ani.

Pentru perioadele specificate la pct. 1) și 6) la determinarea venitului mediu lunar asigurat începând cu 1 ianuarie 1999 se ia în considerare salariul minim lunar pe țară la data calculării pensiei (actualmente, 5000 lei).

Pentru perioadele specificate la pct. 2), 3), 5) și 7), la determinarea venitului mediu lunar asigurat începând cu 1 ianuarie 1999 se ia în considerare salariul mediu lunar pe țară la data calculării pensiei (12354,7 lei pentru anul 2023).

Stagiul de cotizare se exprimă în ani şi se calculează prin însumarea lunilor pentru care s-au plătit contribuții şi împărțirea acestor sume la 12.

În cazul în care suma anuală a contribuțiilor achitate este mai mică decît suma anuală a contribuțiilor calculate din salariul minim lunar pe țară stabilit de legislație, stagiul de cotizare se calculează proporțional sumei achitate.

Persoanelor angajate în sectorul agrar în baza contractului individual de muncă, perioada de activitate cu caracter sezonier li se include în stagiul de cotizare, considerîndu-se un an de cotizare (calendaristic), cu condiţia ca suma anuală a contribuţiilor să nu fie mai mică decît suma anuală a contribuţiilor calculate din salariul minim pe ţară stabilit de legislaţie. În cazul în care suma anuală a contribuţiilor achitate este mai mică decît suma anuală a contribuţiilor calculate din salariul minim pe ţară stabilit de legislaţie, stagiul de cotizare se calculează proporţional sumei achitate.

 Pentru persoanele care au desfăşurat activităţi peste hotarele republicii şi au fost supuse asigurărilor sociale în aceste state, perioada de lucru peste hotare li se include în stagiul de cotizare, dacă aceasta este prevăzut în acordurile încheiate între Republica Moldova şi aceste ţări sau în convențiile internaționale.

Munca prestată pe teritoriul fostei URSS pînă la 1 ianuarie 1992 se echivalează cu munca prestată în Republica Moldova. Munca prestată după 1 ianuarie 1992 se include în stagiul de cotizare dacă au fost achitate contribuții de asigurări sociale.

De - adminfscre

O clauză de neconcurenţă care interzice salariatului în totalitate exercitarea profesiei sale va fi considerată nulă

Totodată e de remarcat că, în conformitate cu alin. (2) al art. 53 prim din Codul muncii, o clauză de neconcurenţă care interzice salariatului în totalitate exercitarea profesiei sale (conform diplomelor sale de studii) va fi considerată nulă. În acest sens, art. 12 din Codul muncii concretizează suplimentar că clauzele din contractele individuale de muncă, din contractele colective de muncă și din convențiile colective sau din actele juridice, care înrăutățesc situația salariaţilor în comparație cu legislația muncii, sunt nule și nu produc efecte juridice.

Clauza de neconcurență trebuie să prevadă expres aria geografică a unităților administrativ-teritoriale pentru care se aplică, activitățile pentru care este valabilă (de exemplu, activități din domeniul comerțului, al construcțiilor etc.), perioada pentru care își produce efectele, cuantumul indemnizației de neconcurență lunară, termenele și modul de plată a acesteia.

 În contextul întrebării adresate, menționăm că, pentru încălcarea clauzei de neconcurenţă, salariatul, în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 53 prim din Codul muncii, urmează să restituie indemnizația primită și să recupereze angajatorului prejudiciul cauzat.

Dacă părțile nu au prevăzut altfel prin clauza de neconcurență (cum ar fi modul de încetare a acestei clauze de către angajator), cu condiția notificării și a plății a trei indemnizații lunare, angajatorul poate înceta unilateral clauza de neconcurență. Notificarea de încetare va produce efecte numai pentru viitor.

 Cu referire la încetarea clauzei de neconcurență de către salariat, alin. (5) al aceluiași articol din Codul muncii, de asemenea, dispune că dacă părțile nu au prevăzut altfel prin clauza de neconcurență, cu condiția notificării în formă scrisă, salariatul poate înceta clauza de neconcurență în cazul în care angajatorul întârzie, cel puțin cu o lună, achitarea indemnizației.

De - adminfscre

Clauza de neconcurență în contractul de muncă: drepturi și obligații

După trei luni de la angajarea mea în serviciu, angajatorul propune insistent să includă în contractul individual de muncă o clauza specifică de neconcurență, prin care să fiu obligat ca, după încetarea contractului individual de muncă, să nu prestez o asemenea activitate la o altă întreprindere. Vă rog să ne spuneți ce reprezintă clauza de neconcurență și care sunt drepturile și obligațiile mele în această situație? În ce cazuri salariatul poate refuza sau înceta clauza de neconcurență?

Cu referire la clauze specifice ale contractului individual de muncă, art. 51 alin. (1) din Codul muncii stabilește că, în afara clauzelor generale prevăzute la art.49, părțile pot negocia și include în contractul individual de muncă clauze specifice (inclusiv clauza de neconcurență), care nu contravin legislației în vigoare.

Este necesar de precizat că clauzele specifice pot fi negociate de părți nu numai la momentul încheierii contractului individual de muncă, ci și ulterior, adică și după angajarea în serviciu.

 Astfel, potrivit prevederilor art.53 prim din Codul muncii (introdus prin Legea nr. 243 din 28.07.2022), părțile pot negocia o clauză de neconcurență, prin care salariatul se obligă ca după încetarea contractului individual de muncă să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, pe perioada negociată de părți, dar nu mai mult de un an. Așadar, o clauză de neconcurență a contractului individual de muncă poate fi stabilită numai prin negocierea între părți.

De precizat este și faptul că dispoziția normei prenotate nu specifică forma prestării activității (adică în bază de contract individual de muncă sau de contract civil etc.), care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său. Pe parcursul perioadei stabilite pentru clauza de neconcurență, angajatorul îi achită salariatului o indemnizație lunară, a cărei mărime va fi negociată de salariat și angajator, dar care nu va fi mai mică de 50% din salariul mediu lunar al salariatului.

De - adminfscre

A fost angajată o salariată cu perioada de probă de 3 luni. În termenul dat, salariata a prezentat certificat medical ce confirmă că salariata este gravidă. Salariata solicită anularea perioadei de probă. Sunt legitime solicitările salariatei, dacă la momentul încheierii contractului individual de muncă salariata nu era gravidă? Poate fi concediată salariata respectivă dacă rezultatul perioadei de probă este nesatisfăcător?

Dacă la momentul încheierii contractului individual de muncă, angajatorul nu cunoștea despre graviditatea salariatei, stabilirea perioadei de probă este legală, deoarece art.1 al Codului Muncii stabilește că, femeie gravidă este orice femeie care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un certificat medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist, care atestă această stare. Și totuși, legalitatea aplicabilității perioadei de probă, nu permite concedierea femeii gravide pentru rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă, conform art.63 CM.

Angajatorul poate concedia salariata gravidă doar în următoarele cazuri:

  • lichidarea unităţii sau încetarea activităţii angajatorului persoană fizică (art.86, al.1 lit.b) CM)
  •  încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar (art.86, al.1 lit.g) CM);
  • absenţa fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont de pauza de masă) în timpul zilei de muncă (art.86, al.1 lit.h) CM);
  • prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanțe stupefiante sau toxice (art.86, al.1 lit.i) CM);
  • săvîrșirea unei contravenții sau infracțiuni contra patrimoniului unității, stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată sau prin actul organului de competenţa căruia ţine aplicarea sancţiunilor contravenționale (art.86, al.1 lit.j) CM);
  • comiterea de către salariatul care gestionează nemijlocit mijloace băneşti sau valori materiale ori care are acces la sistemele informaționale ale angajatorului (sisteme de colectare și gestiune a informației) sau la cele administrate de angajator a unor acţiuni culpabile, dacă aceste acţiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv (art.86, al.1 lit.k) CM);

Privind anularea perioadei de probă din textul contractului individual de muncă, în esență nu este obligatoriu, deoarece prevederea și-a pierdut forța juridică prin prezentarea de către salariată a certificatului medical ce confirmă că salariata este gravidă, însă dacă salariata solicită, atunci se încheie un acord adițional la contractul individual de muncă.

De - adminfscre

Angajatul a scris cerere de demisie. Se includ zilele de sărbătoare nelucrătoare în cele 14 zile stabilite prin art.85 a Codului Muncii?

Salariatul are dreptul la demisie – desfacere a contractului individual de muncă, din proprie iniţiativă, anunțând despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile calendaristice înainte. Astfel, deoarece cele 14 zile sunt zile calendaristice și nu zile lucrătoare,  în termenul dat, se vor include și zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Această regulă se aplică și în cazul al.4¹ art.85, care stabilește căconducătorul unităţii (al filialei sau reprezentanței), adjuncţii lui şi contabilul-şef sunt în drept să demisioneze, anunțând despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu o lună înainte.

De - adminfscre

În perioada aflării în concediul anual de odihnă a directorului, persoanei care înlocuiește (inginer-șef, șef de secție etc) i se achită spor pentru cumulare sau se face referință la cerințele anexei 6 HG nr.743/2002 care nu admit o astfel de cumulare?

Din conținutul art.156 alin. (1) și (3) CM rezultă că salariatului care, în afară de munca de bază, stipulată în contractul individual de muncă, îndeplinește la aceeași unitate, obligațiile de muncă a unui salariat temporar absent (aflat în unul din concediile prevăzute de art.112,120,123,124,126,178,299, și 300CM, inclusiv în concediu de odihnă anual plătit), fără a fi scutit de munca sa de bază (în limitele duratei normale a timpului de muncă stabilite de CM), i se plătește un spor pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent, mărimea concretă a căruia se stabilește de părțile CIM în funcție de volumul real de lucrări executate, dar nu poate depăși 100% din salariul tarifar sau cel de funcție a salariatului absent.

Totodată, potrivit Notei (care are caracter normativ) din Anexa nr. 6 la Ho­tărârea Guvernului nr. 743/2002 cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară (HG nr. 743/2002) nu se permite cumularea de funcţii în orele de program conducătorilor unităţilor, locţiitorilor şi ajutorilor lor, iar altor persoane cu funcţii de conducere, cum ar fi inginerul-şef/ inginera-şefă, contabilul-şef/contabila-şefă, altor specialişti şefi/şefe, directorilor/ directoarelor de compartimente şi conducătorilor/conducătoarelor (managerilor, şefilor) de subdiviziuni structurale specializate în activităţi de producţie nu li se permite cumularea a două funcţii de conducere.

Analiza juridică a textului Notei din Anexa nr. 6 la HG nr.743/2002 prin pris­ma normelor art. 156 alin. (1) şi (3) CM permite a elucida că Nota precitată nu are tangenţă la normele legale enunţate, deoarece ea se referă exclusiv la interzicerea cumulării de funcţii în orele de program ale personalului de conducere din cadrul unităţilor, pe când normele menţionate reglementează îndeplinirea, la aceeaşi uni­tate, a obligaţiilor de muncă ale unui salariat temporar absent cu plata unui spor pentru îndeplinirea acestor obligaţii, care nu poate depăşi 100% din salariul tarifar sau de funcţie al salariatului absent.

Altfel spus, Nota în cauză nu stabileşte careva interdicţii sau limitări privitor la îndeplinirea de către personalul de conducere din unitate a obligaţiilor de muncă ale unui salariat (inclusiv ale conducătorului unităţii) temporar absent conform art. 156 alin. (1) şi (3) CM.

Pe de altă parte este necesar de remarcat că prevederile art. 156 alin. (1) şi (2) CM reglementează de asemenea chestiunea privind cumularea de profesii (funcţii) cu plata unui spor pentru o astfel de cumulare (ce vizează, de regulă, profesiile/ funcţiile vacante din unitate, dar nu cele ocupate de salariaţii temporar absenţi obligaţiile cărora se îndeplinesc în modul distinct expus mai sus), cuantumul căruia se stabileşte de părţile CIM, dar nu poate fi mai mic decât 50% din salariul tarifar (salariul funcţiei) al profesiei (funcţiei) cumulate. Plata acestui spor se efectuează fără restricţii, în limitele mijloacelor destinate retribuirii muncii.

Prin urmare, cumularea de funcţii vacante (cu plata sporului de la 50% in sus din salariul funcţiei cumulate) nu trebuie confundată juridic cu îndeplinirea obli­gaţiilor de munca ale salariatului temporar absent (cu plata sporului până la 100% din salariul funcţiei al celui absent).

La acest capitol face de reținut că Nota din Anexa nr. 6 la HG nr, 743/2002 ce interzice cumularea de funcţii în orele de program a personalului de conducere din cadrul unităţii intră în contradicție cu prevederile art. 156 alin. (1) şi (2) CM privi­toare la cumularea de profesii/funcţii, care nu stabilesc careva interdicţii sau limi­tări pentru personalul de conducere din unitate referitoare la cumularea de funcţii.

Unica interdicție este prevăzută la art. 261 alin. (1) CM, conform căreia condu­cătorul unităţii de stat, inclusiv municipale, sau al unităţii cu capital majoritar de stat nu poate să cumuleze funcţii la unitatea pe care o conduce, cu excepțiile prevă­zute de legislaţia în vigoare (de Codul educației etc.).

Dat fiind că Nota din Anexa nr. 6 la HG nr.743/2002 intră în contradicție cu prevederile art. 156 alin. (1) şi (2) CM, în astfel de circumstanțe e necesar de apelat la cerințele normei art. 391 alin. (3) CM ce statornicește că actele normative în vi­goare ce reglementează raporturile de muncă (inclusiv HG nr. 743/2002 cu toate anexele sale) se aplică doar în măsura în care nu contravin normelor CM (din care fac parte şi normele art. 156).