Arhive: FAQs

Conform Statului FSCRE Cap.XII, art.66 p.4 , preşedintele comitetului sindical se alege de către membrii comitetului sindical nemijlocit, din componenţa membrilor săi. În caz, că preşedintele comitetului sindical, se retrage din funcţie(demisie, concediere, schimbarea locului de trai sau de muncă, pierderea legăturii cu sindicatul, avansarea în funcţie de conducere a unităţii, a administraţiei publice, deces etc.), conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al organizaţiei sindicale primare Cap. VI, art.6.3.12, membrii comitetului sindical, vor alege,din componenţa sa, un alt preşedinte sau vor împuternici executarea funcţiilor preşedintelui către vicepreşedintele, pentru perioada de legimitate a comitetului sindical.

Pentru suplinirea locului vacant de membru în cadrul comitetului sindical, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al organizaţiei sindicale primare Cap.V, art.5.4, se va convoca adunarea sindicală, de competenţa căreia este alegerea membrilor comitetului sindical şi a comisiei de cenzori.

Calitate de membru de sindicat implică nu doar drepturi,ci şi obligaţii. Una din obligaţii este achitarea cotizaţiei lunare de membru. Activitatea sindicatelor este regelementată prin legislaţia naţională şi internaţională. Aspectele specifice ale sindicatului naţional-ramural conform art.8 şi 9 a Legii Sindicatelor, sunt reglementate prin Statut. Astfel, Statutul FSCRE, prin Capitolul XI, art.55, stabileşte, mărimea cotizaţiei lunare de membru de 1% din salariu brut al salariatului. Colectarea cotizaţiilor şi transferul pe contul de decontarea a organizaţiei sindicale este efectuată conform art.390 al.3 al Codului Muncii, de către angajator. Reţinerea cotizaţiei de la membru de sindicat se face în baza cererii salariatului, prin care se confirmă acordul de plată a cotizaţiei. Cererea este prezentată în contabilitatea întreprinderii.

Salariatul are dreptul la demisie, desfacerea contractului individual de muncă din propria iniţiativă, prin cerere scrisă şi înregistrată în ordinea stabilită în întreprindere, depusă cu 14 zile calendaristice înainte. Termenul dat începe din ziua următoare înregistrării cererii. Totodată, legislaţia acordă dreptul salariatului la retragerea cererii de demisie. Conform ultimelor modificări ale Codului Muncii, prin art. 85 alin. 4, se stabileşte termenul de 7 zile calendaristice în care salariatul îşi poate retrage cererea sau să depună o nouă cerere, prin care să o anuleze pe prima. Termenul dat începe de la data depunerii cererii de demisie.

Ca regulă generală, munca în zilele de repaus este interzisă. Însă, art.104 al Codul Muncii, stabileşte modul şi cazurile în care, ca excepţie, se admite atragerea salariaţilor la muncă în zilele de repaus.

Munca în zilele de repaus, conform art.104 al Codului Muncii, se consideră muncă suplimentară, deoarece este prestată în afara duratei normale a timpului de muncă. Limita anuală a orelor suplimentare nu poate fi mai mare de 120 de ore într-un an calendaristic, iar în cazuri exepţionale, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, poate fi extinsă pînă la 240 de ore.

Tot odată, art.104 CM prevede expres, cazurile cînd salariatul poate fi atras la munca suplimentară.

Pentru efectuarea lucrărilor necesare apărării ţării, preîntîmpinării unei avarii de producţie sau înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau calamităţi naturale, efectuarea lucrărilor situaţiilor ce ar perecicla funcţionarea serviciilor de aprovizionare cu apă, energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport comun, a instalaţiilor de disctribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare – atragerea la munca suplimentară se dispune de către angajator, fără acordul salariatului.

Pentru unele situaţii, atragerea salariatului la muncă se efectuiază, doar cu acordul scris al acestuia şi anume :

1) pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus pînă la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau de stat;
2) pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare şi restabilire a dispozitivelor şi instalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai multe persoane;
3) pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau produselor;
4) pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întrerupere. În aceste cazuri, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului respectiv.

În alte cazuri, neprevăzute de legislaţie, atragerea la muncă suplimentară se admite doar cu acordul scris al salariatului şi reprezentanţilor salariatului.

Pentru atragerea la muncă suplimentară, angajatorul emite ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) motivat, ce se aduce la cunoştinţă salariaţilor sub semnătură.

Conform art.158 al Codului Muncii, dacă salariatul primeşte salariu lunar fix, atunci munca suplimentară va fi retribuită cel puţin în mărimea unui salariu pe unitate de timp sau remuneraţia de o zi, dacă munca suplimentară a fost în limitele normelor lunare a timpului de muncă. Însă, dacă munca prestată a fost peste norma lunară a timpului de muncă, se va achita mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu.

Salariatul are dreptul, în baza cererii scrise, la o altă zi liberă, ce nu va fi retribuită.

Conform Hotărîrii de Guvern nr.867 din 18.12.2015 Cu privire la transferul unei zile
de odihnă din anul 2016, ziua de 12 martie se consideră zi lucrătoare, iar 7 martie – zi de odihnă. Această prevedere a fost aprobată în scopul organizării optime a timpului de muncă și de odihnă în anul 2016, respectiv pentru a nu afecta durata normală a timpului de muncă săptămînal. Nu trebuie să operăm cu termenul de “recuperare” a zilei de muncă, deoarece aici vorbim despre schimbarea destinaţiei zilelor, din cea de odihnă, în cea de muncă şi viceversa, sau vorbim despre transferul zilei de odihnă din data de 12 martie, în cea de 7 martie.

Respectiv, salariaţii, ce vor fi în concediu, în data de 12 martie, nu trebuie să se prezinte la muncă, deoarece art.112 a Codului Muncii stabileşte că dreptul la concediu de odihnă anual este garantat şi nu poate fi obiectul vreunei limitări.

Conform art.126 CM , femeii, precum şi tatălui copilului, bunicii, bunelului sau altei rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorelui, în baza unei cereri scrise se acordă concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani, cu menţinerea locului de muncă, a funcţiei. Totodată, art.86 al.2 nu admite concedierea salariatului în această perioadă. În cazul cind la revenirea la muncă a salariatului, locul de muncă sau funcţia ocupată anterior este lipsă, angajatorul va acorda un alt loc de muncă echivalent (funcţie echivalentă).