Din cuprinsul normelor art. 97 alin. (1) şi (2) CM rezultă că angajatorul poate angaja salariaţi cu ziua sau săptămâna de muncă parţială (pe fracţiune de normă), durata concretă a timpului de muncă parţial fiind consemnată în contractul individual de muncă (CIM), în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) lit. 1) CM. Timpul de muncă parţial (pe fracţiune de normă) poate fi stabilit şi după încheierea CIM, cu acordul ambelor părţi ale acestuia (întocmit, de regulă, în formă scrisă conform art. 68 CM).
Totodată e de remarcat că la cererea femeii gravide, angajatorul este obligat să îi stabilească ziua sau săptămâna de muncă parţială (pe fracţiune de normă).
De precizat că potrivit art. 1 din CM femeie gravidă se consideră orice femeie care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un certificat medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist, care atestă această stare.
Prin urmare, angajatorul este obligat să accepte cererea scrisă a salariatei gravide prin care dânsa a solicitat stabilirea săptămânii lucrătoare de cinci zile cu durata timpului de muncă săptămânal parţial de 15 ore (de la 09:00 până la 12:00 zilnic).
Refuzul angajatorului de a accepta respectiva cerere scrisă a salariatei gravide este vădit contrar legii şi se pedepseşte drastic conform cerinţelor art. 55 alin. (1) lit. g) din Codul contravenţional ce prevede expres că neacordarea garanţiilor prevăzute de lege (inclusiv a garanţiei privitor la stabilirea obligatorie pentru salariata gravidă a săptămânii de muncă parţiale prevăzută de art. 97 CM) se sancţionează cu amendă de la 30 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice (de pildă, inspectorului serviciului personal), cu amendă de la 70 la 120 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere (conducătorului unităţii, şefului secţiei resurse umane etc.), cu amendă de la 150 la 240 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice (angajatorului).
Conform Legii nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, dreptul la pensie anticipată pentru carieră lungă se acordă persoanelor care au realizat un stagiu contributiv de cotizare cu 5 ani pentru bărbați și cu 3 ani pentru femei mai mare decât cel prevăzut în lege, conform tabelei:
De la 1 iulie
Stagiul complet de cotizare
Bărbaţi
Femei
2021
34 ani
32 ani 6 luni
2022
34 ani
33 ani
2023
34 ani
33 ani 6 luni
2024
34 ani
34 ani
Astfel, pentru anul 2022, indiferent de vârstă, bărbații au dreptul la pensia anticipată pentru carieră lungă dacă au un stagiu complet de cotizare de 39 de ani ( 34 + 5 = 39), femeile – 35 ani,6 luni (32,6 + 3), iar de la 1 iulie – 36 ani (33 + 3).
E de menționat, că la calcularea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate pentru carieră lungă nu se iau în calcul perioadele necontributive, care sunt:
perioada de îndeplinire a serviciului militar în termen sau cu termen redus;
2. perioada de îndeplinire a serviciului militar prin contract sau a altui serviciu asimilat acestuia, dacă nu este posibilă stabilirea pensiei în condițiile Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993;
3. perioada de îngrijire a unui copil până la vârsta de 3 ani de către unul din părinți sau de tutore în caz de deces al ambilor părinți;
4. perioada în care asiguratul a beneficiat de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, de ajutor de șomaj, de alocație pentru integrare sau reintegrare profesională.
5. perioada de îngrijire a unui copil cu dizabilitate severă sub vârsta de 18 ani sau a unei persoane cu dizabilitate severă de către unul dintre părinți, de către tutore sau curator, până la angajarea în funcția de asistent personal;
6. perioada de rezidențiat în învățământul postuniversitar obligatoriu;
7. perioadele de activitate necontributive în funcția de judecător și procuror de pînă la 31 decembrie 2005;
8. perioadele realizate până la 1 ianuarie 1999:
îngrijirea unui invalid de gradul I, a unui copil invalid sub vîrsta de 16 ani sau a unei persoane care a depășit vîrsta de 75 de ani;
studiul în instituțiile de învățământ superior de zi;
participarea la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova în perioada 2 martie – 13 august 1992, care se include în stagiul de cotizare în mărime triplă (introdusă prin Legea nr. 63/2022, în vigoare din 22.03.2022).
Perioadele asimilate stagiului de cotizare nu pot însuma în total mai mult de 8 ani, cu excepția perioadei de îndeplinire a serviciului militar prin contract sau a altui serviciu asimilat acestuia, perioadei de îngrijire a unui copil pînă la vîrsta de 3 ani, perioadei de îngrijire a unui copil cu dizabilitate severă sub vârsta de 18 ani sau a unei persoane cu dizabilitate severă și perioadei de activitate necontributive în funcția de judecător și procuror de pînă la 31 decembrie 2005.
Cuantumul pensiei anticipate pentru carieră lungă se stabilește în aceleași condiții în care se stabilește cel al pensiei pentru limită de vârstă.
Pensia pentru limită de vîrstă se calculează după formula:
P=1,35% x Tt x Vav ,
unde:
P – cuantumul pensiei;
1,35% – rata de acumulare pentru anii de cotizare, realizați după 1 ianuarie 1999, calculată în procente;
Tt – stagiul total de cotizare, ani;
Vav – venitul mediu lunar asigurat valorizat, determinat conform anexei nr. 1.
Venitul mediu lunar asigurat valorizat se calculează după formula:
coni
∑ ––––––––– x Kvi
ci
Vav = ––––––––––––– ,
n
Vav – venitul mediu lunar asigurat valorizat;
coni – suma contribuțiilor de asigurări sociale plătite pentru perioada i de cotizare. Pentru perioada de până la 1 ianuarie 2021 se va lua în calcul suma contribuțiilor individuale plătite;
Ci – cota de contribuție de asigurări sociale stabilită în perioada i de cotizare. Pentru perioada de până la 1 ianuarie 2021 se va lua în calcul cota de contribuție individuală stabilită;
Kvi – coeficientul de valorizare a venitului asigurat;
n – numărul lunilor pentru care s-au calculat și s-au achitat contribuțiile.
Pensia anticipată pentru carieră lungă se acordă de la data depunerii cererii.
La data îndeplinirii cumulative a condițiilor pentru acordarea pensiilor pentru limită de vârstă se acordă, la cerere, pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor necontributive asimilate și a celor contributive.
În sectorul bugetar, șoferii sunt salarizați în baza anexei nr. 10 din Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.
Șoferul (conducător auto) se regăsește cu codul funcției H6174, clasa de salarizare 30 și coeficientul de salarizare 1,83.
Clasa de salarizare indicată în tabel pentru funcția „Șofer” este stabilită pentru conducătorul (șoferul) autocamioanelor și al automobilelor-furgon cu destinație generală având sarcina maximă de pînă la 3 tone și pentru conducătorul mijloacelor de transport cu motor.
În cazul dat, salariul de bază al șoferului ar fi : 1800 (v/referință) x 1,83 = 3294 de lei
În funcție de tipul de transport condus și complexitatea lucrărilor executate, clasele de salarizare pentru funcția „Șofer (conducător auto)” se majorează față de cea indicată în tabel după cum urmează:
cu 2 clase succesive – pentru conducătorii (șoferii) de autocamioane și automobile-furgon cu destinație generală avînd sarcina maximă de la 3 pînă la 10 tone; pentru conducători auto (șoferi), inclusiv cei care conduc automobile speciale și automobile sanitare (cu excepția ambulanțelor); pentru șoferii de autobuze cu lungimea de pînă la 7 metri;
cu 3 clase succesive – pentru conducătorii (șoferii) de autocamioane și automobile furgon cu destinație generală avînd sarcina maximă de la 10 pînă la 40 de tone; pentru șoferii de ambulanțe și de automobile operative cu semnale sonore speciale (tip „Sirena”), precum și de autobuze speciale și ambulanțe; pentru șoferi de autobuze cu lungimea de la 7–12 metri;
cu 4 clase succesive – pentru conducătorii (șoferii) de autocamioane și automobile furgon cu destinație generală, avînd sarcina maximă de peste 40 de tone; pentru șoferi de autobuze cu lungimea de peste 12 metri;
cu 5 clase succesive – pentru conducătorii de camioane pentru transportarea cimentului, a substanțelor chimice toxice, a cadavrelor, a amoniacului anhidru, a apei amoniacale, a gunoiului putred, a dejecțiilor;
cu 6 clase de salarizare – pentru conducătorii (șoferii) de autobuze școlare.
În sectorul real, șoferii sunt salarizați în baza anexei nr. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 743/2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară.
Astfel,
1) Șoferii de camioane şi automobile-furgon de destinație generală cu sarcina maximă:
pînă la 3 tone – categoria 3
de la 3 pînă 10 tone – cat. 4
de la 10 pînă la 40 tone – cat. 5
peste 40 tone – cat. 6
2) Șoferii de autoturisme, inclusiv speciale şi pe automobile sanitare (cu excepția salvărilor) – cat. 4
3) Șoferii la salvări şi pe automobile operative cu semnale sonore speciale (tip „Sirena”), precum şi autobuze speciale şi salvări – cat. 5
4) Șoferii de autobuze, inclusiv speciale şi sanitare (cu excepția salvărilor) cu dimensiunea autobuzelor:
pînă la 7 metri – cat. 4
de la 7 pînă 12 metri – cat. 5
de la 12 pînă la 15 metri – cat. 6
peste 15 metri – cat. 7
5) Șoferii de motociclete şi mototolire – cat. 3
Totodată,în funcție de tipul de transport condus, la determinarea mărimilor salariilor tarifare pe unitate de timp sau a salariilor lunare pentru șoferi, se aplică următorii coeficienți, reieșind din complexitatea lucrărilor executate:
camioane şi automobile-furgon de destinație generală; autoturisme (inclusiv speciale) – 1,15
automobile specializate şi speciale: autobasculante, cisterne, furgoane, refrigeratoare, mașini de transportat containere, mașini de pompieri, asistența tehnică, de curățat zăpada, de spălat, stropit şi măturat străzile, automacarale, autotractoare, autoîncărcătoare etc.; automobile sanitare (cu excepția – salvărilor) – 1,20
autobuze, inclusiv speciale – 1,25
salvări şi automobile operative cu semnale sonore speciale tip „Sirena” (precum şi autobuze speciale şi salvări), cu capacitatea cilindrică a motorului:
Salariile tarifare ale șoferilor pe automobile cu remorcă, salarizați pe unitate de timp, se majorează până la 20 la sută.
În afară de aceasta, șoferilor li se pot acorda adaosurilor şi sporurilor la salariu cu caracter compensatoriu, mărimea lor minimă fiind stabilită în anexa nr. 6 la Hotărârea respectivă.
Astfel, șoferilor de autocamioane, autoturisme şi autobuse – pentru clasele de calificare: cel puțin 10 % din salariul tarifar șoferilor de clasa II şi cel puțin 25 % – șoferilor de clasa I, pentru timpul lucrat în calitate de șofer.
Clasa III de calificare se acordă conducătorului auto la angajare în muncă după finalizarea formării profesionale, iar clasa II și I – în timpul activității de muncă prin formare profesională continuă. Acordarea claselor de calificare II și I se efectuează de către comisia de calificare a unității în care ei activează. La întreprinderea unde nu sunt specialiști de profil, evaluarea urmează să fie susținută la o altă întreprindere, care dispune de o astfel de comisie.
Condiția de bază pentru acordarea clasei de calificare este absolvirea cursurilor unei școli auto, organizate de unitățile licențiate, susținerea examenelor de calificare și obținerea permisului de conducere în modul prevăzut de Regulamentul privind procedura de examinare pentru obținerea dreptului de a conduce vehicule, emiterea și valabilitatea permisului de conducere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 181 din 23.03.2022.
E de menționat că unitățile din sectorul real sunt în drept să stabilească șoferilor supliment pentru intensitatea muncii pînă la 25% din salariul tarifar și să majoreze adaosurile şi sporurile, specificate în anexa nr. 5, precum şi să stabilească alte adaosuri şi sporuri cu caracter compensatoriu, în limitele mijloacelor proprii (mijloacelor alocate) prevăzute pentru aceste scopuri în contractele colective de muncă sau regulamentul cu privire la remunerarea muncii.
Norma cuprinsă în art. 267 alin. (4) CM stabileşte expres că pentru încheierea contractului individual de munca (CIM) prin cumul nu se cere consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază.
Însă pentru prestarea corectă de către salariatul de bază a muncii prin cumul la o altă unitate este necesar ca părţile contractante (cumulardul şi angajatorul) să respecte rigorile legale din art. 267, 269 – 272 CM ce prevăd, următoarele:
munca prin cumul reprezintă îndeplinirea de către salariat pe lângă munca de bază, a unei alte munci, permanente sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui CIM distinct;
CIM prin cumul poate fi încheiat cu unul sau mai mulţi angajatori, dacă aceasta nu contravine legislaţiei în vigoare;
munca prin cumul poate fi prestată atât în cadrul aceleiaşi unităţi, cât şi în alte unităţi;
în CIM se va indica, în mod obligatoriu, că munca respectivă se prestează prin cumul;
salariaţii angajaţi prin cumul beneficiază de aceleași drepturi şi garanţii ca şi ceilalţi salariaţi din unitatea respectivă;
angajatorii, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, pot prevedea anumite restricţii la prestarea muncii prin cumul numai pentru salariaţii cu anumite profesii, specialităţi şi funcţii, cu condiţii şi regim de muncă deosebite, a căror muncă prin cumul ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea procesului de producţie;
persoana care se angajează prin cumul la o altă unitate este obligată să prezinte angajatorului buletinul de identitate sau un alt act de identitate;
la angajarea prin cumul într-o funcţie sau profesie care necesită cunoştinţe speciale, angajatorul are dreptul să solicite de la persoana respectivă prezentarea diplomei sau a altui document ce atestă studiile ori pregătirea profesională, iar la angajarea la lucrări cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/ sau periculoase – şi a certificatului medical;
durata concretă a timpului de muncă şi a timpului de odihnă la locul de muncă prin cumul se stabileşte în CIM, ţinându-se cont de prevederile CM (titlul IV) şi ale altor acte normative;
salariaţii care prestează muncă prin cumul beneficiază de un concediu de odihnă anual (CA), plătit conform funcţiei sau specialităţii cumulate, care se acordă concomitent cu CA de la locul de muncă de bază;
CA pentru munca prin cumul se acordă conform duratei stabilite pentru funcţia sau specialitatea respectivă la unitate, indiferent de durata CA la locul de muncă de bază. Salariatul beneficiază de un concediu suplimentar neplătit în cazul în care durata CA la locul de muncă prin cumul şi la locul de muncă de bază diferă;
plata indemnizaţiei de concediu sau a compensaţiei pentru CA nefolosit se efectuează pornindu-se de la salariul mediu pentru funcţia sau specialitatea cumulată, determinat în modul stabilit de Guvern (mai exact, calculat în baza Hotărârii Guvernului nr. 426/2004).
Din conținutul art. 73 alin. (1) CM rezultă că în cazul apariției unei situații prevăzute de art. 104 alin. (2) lit. a) şi b) CM, angajatorul poate schimba temporar (prin transfer provizoriu), pe o perioadă de cel mult o lună, locul şi specificul muncii salariatului fără consimțământul acestuia şi fără operarea modificărilor respective în contractul individual de muncă (CIM).
De remarcat că la situațiile prevăzute de art. 104 alin. (2) lit. a) şi b) CM ce permit angajatorului să schimbe temporar (acţiune ce conduce în fond la transferul provizoriu al salariatului), pe o perioadă de cel mult o lună, locul şi specificul muncii salariatului fără consimțământul acestuia şi fără operarea modificărilor respective în CIM, se raportează următoarele: – efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea țării, pentru preîntâmpinarea unei avarii de producție ori pentru înlăturarea consecințelor unei avarii de producție sau a unei calamități naturale
– efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situații care ar putea periclita buna funcționare a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatica, a cailor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport în comun, a instalațiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare.
Totodată, art. 73 alin. (2) CM prevede că în cazul imposibilităţii prestării de către salariat a muncii la locul de muncă organizat de angajator (conform CIM) şi în scopul protejării securităţii şi sănătăţii salariatului în perioada situaţiilor excepţionale legate de declararea stării de urgenţă (inclusiv, în perioada stărilor de urgenţă declarate prin Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022 şi Hotărârea Parlamentului nr. 105/2022) de asediu şi de război sau de declararea stării de urgență în sănătate publică, angajatorul, în funcție de specificul muncii salariatului, poate dispune, prin ordin motivat, schimbarea temporară (acțiune ce conduce în esență la transferul provizoriu al salariatului în limitele perioadei situației excepționale declarate) a locului de muncă a salariatului cu prestarea muncii la domiciliu(art.290-292 CM) sau de la distanță (art. 2921 – 2925 CM) fără operarea modificărilor respective în CIM. Ordinul vizat se comunică salariatului în timp util, inclusiv prin mijloace electronice
Articolul 55 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii prevede că pentru perioada în care salariatul de bază se află în concediu medical conform art. 123 CM poate fi încheiat cu o altă persoană un contract individual de muncă (CIM) pe durată determinată.
Negocierea şi încheierea unui CIM pe durată determinată în cazul dat poate avea loc cu orice altă persoană atât din cadrul unităţii (prin cumul intern), cât şi din afara unităţii (prin cumul extern sau care este în căutarea unui loc de muncă fără a activa în baza vreunui CIM la altă unitate).
De remarcat că la încheierea CIM pe durată determinată cu o altă persoană (inclusiv cu cumulardul intern sau cel extern conform art. 267 – 271 CM), părţile pot recurge la aplicarea ei art. 97 alin. (1) CM, conform căreia angajatorul poate angaja salariaţi cu ziua sau săptămâna de muncă parţială (pe facţiune de normă), durata concretă a timpului de muncă parțial(de pildă, ziua lucrătoare de 4 ore) fiind consemnată în CIM, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) lit. 1) CM (negocierearegimului de muncă şi de odihnă, inclusiv durata zilei şi a săptămânii de muncă a salariatului).
Dacă din careva considerente de ordin obiectiv (tehnico-organizatorice, funcţionale etc.) pentru perioada în care salariatul de bazăse află în concediu medical conform art. 123 CM este necesar caactivitatea în funcţia/profesia deţinută de acesta să deruleze fac pe parcursul duratei normale a timpului de muncă (8 ore), atunci în afară de primul cumulard angajat cu ziua de muncă parțială (4 ore), angajatorul nu este privat de dreptul de a angaja pe cel de aldoilea cumulard la fel cu ziua de muncă parţială (4 ore).
Altfel spus, angajarea a doi cumularzi (interni sau externi) cu ziua de muncă parţială (4 ore) fiecare, pentru perioada aflării salariatului de bază în concediu medical – nu este interzisă de normele legislaţiei muncii.
(022)26-65-76